Ceahlaul vara

"Vedeam Ceahlaul la apus/departe-n tari albastre dus"......................ori de cate ori ai urca pe un munte, ti se dezvaluie altfel; Ceahlaul, desi este acelasi, niciodata nu este la fel.Muntii nu trebuie priviti doar ca…munti, asa cum ni se infatiseaza in fata ochilor ; cu inima de piatra sa fii si tot iti tresare sufletul cand intrevezi varfurile uriase printre norii de ceata sau aerul curat iti patrunde parca prin toti porii. Muntele este un tablou de o frumusete unica, insa pentru a-l intelege cu adevarat, trebuie privit dincolo de imaginea ce se dezvaluie ochilor. Muntele nu trebuie cucerit, el trebuie iubit si daruit din bucuria pe care ne-o ofera si catre cei nu au putut sau nu au dorit sa urce vreodata pe un munte.

Sarbatoarea de Sanzaiene

Mi-a placut foarte mult articolul de mai jos si am vrut sa il impartasesc cu voi.

Sarbatoarea de Sanziene ( solstitiu de vara ) este si o sarbatoare a dragostei, solara si lunara in acelasi timp. Diverse ritualuri au loc atat in zori cat si in plina zi, sub lumina si focul astrului datator de viata, cat si pe inserate si in taina noptii, sub lumina clara a lunii. Atunci, la solstitiu, soarele danseaza pe cer, iar jos, pe pamant, un alt dans se naste : dansul Sanzienelor. Ceea ce este sus este si jos... In aceasta zi de cumpana intre doua mari intervale ale Timpului, in sate se practicau ritualuri pentru fertilitate, pentru protectie, pentru tamaduire. Multe s-au pierdut, s-au atenuat ori si-au pierdut din intelesul originar. De ce ? Pentru ca omul s-a indepartat de natura, s-a instrainat, a inlocuit vechiul stil de viata cu unul nou, mai tehnic, a alungat intuitivul. Dar, dupa cum stim, tot ceea ce reprimam are tendinta sa revina la suprafata atunci cand ne asteptam mai putin...
ROUA SI FLACARI
Sarbatoarea Sanzienelor, fascinanta noapte ce este poarta intre doua lumi, intre profan si sacru, intre pamantesc si ceresc, este ambivalenta, stand atat sub semnul Lunii, Yin, semnul acvatic, cu elementele sale : izvoarele din paduri, in care se scalda oamenii in zori pentru sanatate si frumusete ; roua, apa de flori, in care se „imbaiaza”, asemenea nimfelor, fetele si femeile tinere, pentru a primi frumusete si iubire... Si semnul Soarelui, Yang, apare si el in focurile de Sanziene ce sunt aprinse pe dealuri, in facliile pe care flacaii le rotesc in sensul miscarii Soarelui, pentru purificare si protectie. Se aprind focuri pe dealuri, se aprind focuri si in ceruri. Este o noapte in care orice este posibil si de aceea oamenii se deschid, cauta, se integreaza in ritmurile cosmice, asteapta, iubesc.
REFLEXII LITERARE
Cand vorbim de magia noptii de Sanziene, ne referim la farmecul acestei nopti, farmec ce deriva din lucrurile tainice care se pot intampla in acest interval. Se pot intampla si miracole : „Unii spun ca in noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile”. Dar probabil se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca... Deschiderea cerurilor e un moment de conexiune intre lumi, intre lumea de sus si lumea de jos, cand circula liber energiile si vibratiile. In acea noapte mirifica se pare ca cei simpli, cu inima curata, au acces la taine, asa cum i se intampla padurarului Peceneaga, din romanul sadovenian „Noptile de Sanziene”. Acestui om simplu, care iubeste padurea, i se dezvaluie cunoasterea limbii animalelor, limba pe care si omul adamic o cunostea inainte de cadere.
Acestui moment, cand se deschid cerurile si cand se poate comunica cu spiritele naturii, i-a inchinat si William Shakespeare piesa „Visul unei nopti de vara”. In aceasta noapte atemporala, sub fascinatia lunii ce se oglindeste in lac se dezlantuie jocuri nebune, poate un rest al jocurilor dionisiace. Aceasta noapte a miezului verii, ca noaptea Sfantului Andrei la noi, are acea putere sa scoata la iveala tot felul de nebunii ale creierului omenesc. Intr-o singura noapte se petrec atatea , si scenele sunt traite atat de oamenii obisnuiti, cat si de duhurile padurii si de figurile mitologice. Si totul, cum spuneam, sub vraja lunii. Sa nu uitam ca zeita lunii era Diana, de la care provine si numele-romanesc-al sarbatorii.
SEMNIFICATII ACTUALE
Dar ce mai inseamna aceasta sarbatoare cu manifestarile ei exuberante pentru omul inceputului de secol XXI ? Sau, mai bine spus, mai poate avea vreo semnificatie intr-o lume supertehnologizata ?
Daca ramanem in arealul britanic, vedem ca in fiecare an la Stonehenge se incearca o resuscitare a sarbatorilor precrestine, a traditiilor druidice, desi exista o ruptura clara intre omul antic, care credea pur si simplu in virtutile sacrului, in sarbatorile sale si cel modern, desacralizat, care vrea sa creada, care isi „creeaza” sarbatoarea, desi nu mai percepe prea bine „duhul”ei. Dar chiar si asa, o sarbatoare „croita” dupa vechi tipare ii poate reda omului postmodern acele simple bucurii uitate. Mii de oameni se strang la fiecare solstitiu de vara in jurul templului de la Stonehenge, pentru a celebra apogeul verii. Unii se imbraca in alb, altii se considera preoti druizi ce continua traditiile precrestine saxone...
In Romania :
In sud, anual se desfasura in aceasta perioada Dragaica. Initial targ agrar, a devenit mai tarziu un targ-balci, unde targovetii se puteau delecta cu bucate traditionale, se dadeau in tiribombe, totul culminand cu ziua Dragaicii, cand aparea alaiul de fete imbracate in costume traditionale, impodobite cu lungi valuri albe, iar in fruntea lor era Regina acestor „zane'’, Dragaica cea preafrumoasa. Obiceiul era legat de un ritual agrar antic, cu accent pe cultul zeitei Diana. Cei care „tineau” acest obicei erau in majoritate satenii. Acum acestia s-au imprastiat in lumea larga, cei mai multi sunt in Italia, in Spania, unele sate sunt aproape pustii. Si atunci... vorba unui batran mester : „Cine sa mai tina Dragaica ?” Totusi... mai ramane ceva. In sate, oamenii isi mai impodobesc hainele si camerele cu flori galbene de Sanziene sau aprind la capataiul patului o lumanare...
Dimpotriva, citadinul supertehnologizat cauta sarbatoarea si o reinventeaza in felul sau. Astfel, in Bucuresti a devenit deja o traditie Noaptea de Sanziene in livada de la Minovici. Putem vorbi de o urbanizare a sarbatorii ? Iata, in livada orasenii pot admira expozitii in care descopera forme decorative imprimate, sculptura tesuta, pot asculta un melanj de folclor si jazz sau pot privi dramatizari legate de misterul Sanzienelor, totul incheindu-se cu o parada a modei, bineinteles, creatiile prezentate fiind inspirate tot din legenda Sanzienelor.
Iar in nord-vest se infiripa o cautare a miraculosului, intr-o padure mirifica, padurea Baciu de langa Cluj, unde se pare ca se petrec lucruri bizare, inca neexplicate. Acest spatiu special poate fi asemanat ca incarcatura energetica cu Stonehenge, sustin unii. Acolo exista un loc numit Poiana Rotunda. Cativa pasionati de aventura si de taine-inca-nedescifrate au organizat de Sanziene incursiuni in acel necunoscut. Cum e sa-ti petreci noaptea de Sanziene acolo ? Peisajul este mirific, cerul instelat se vede clar in noapte, cei stransi acolo, in cerc, privesc cu atentie si descopera in mijlocul cercului lumini... Pelerinii sunt obositi, au mers mult pe jos, dar a doua zi, surprinzator, nu mai simt deloc oboseala, dimpotriva. Sa fie padurea cu farmecele ei ?... Calatorii au cautat miraculosul , cu inimile deschise, si se pare ca au gasit ceva...
Ce a mai ramas din spiritul sarbatorii de altadata ? Destul de putin. Dar exista inca oameni legati de trecut, de traditie, pasionati de lucrurile de taina, care incearca sa readuca magia si sacrul in viata noastra. Daca vor reusi, aceasta este deja o alta poveste...

Bucuria unei reusite!!!!! Inca o instanta care a obligat Universitatea Spiru Haret sa elibereze diplomele de licenta

http://www.ziaruldeiasi.ro/local/sentinta-bomba-la-iasi-universitatea-spiru-haret-obligata-sa-elibereze-diplome-de-licentiere~ni7ch7

Traditii de Paste in Bucovina

- costume populare -

- portul popular, privire spre viitor-

- pasca -

- .................-

- continuitate-

- expozitie de costume populare -

- cos traditional de Pasti-

- costum popular Bucovinean-

- casa taraneasca, undeva in Bucovina

Sarbatorile de Paste

Cuvinte ale parintelui Teofil Paraian

Fiecare dintre noi dorim să fim tot mai buni ca să ne asemănăm cu Bunul Dumnezeu. Realizarea cea mai înaltă a fiintei omenesti este bunătatea; există si alte valori pe carele poate urmări omul, dar de măsura bunătatii nu-i nici una. Bunătatea ne apropie de Dumnezeu în vremelnicie si în vesnicie. Cu bunătatea ne ducem înaintea lui Dumnezeu si ne mentinem în legătură cu El. Trebuie să fim oameni de care să se bucure oamenii. Numai dacă ajungi la delicatete, la bunăvointă, la îngăduintă, la iertare, la trecerea cu vederea, numai dacă ajungi la bucurie si la înmultirea bucuriei, numai atunci esti pe calea celor buni. Nu vom astepta de la altii ce nu putem da noi însine, nu vom astepta ca altii să fie mai buni decât noi. Un crestin trebuie să fie un om al bucuriei, dar nu doar la clipe hotărâte pentru bucurie, ci oricând, pentru că el stie că e în mâinile lui Dumnezeu. Să avem gânduri cu care ne putem prezenta oriunde si oricând. Să nu fim nepăsători fată de binele omului de lângă noi, să nu uităm că Dumnezeu l-a pus lângă noi si pe noi lângă el. Să ne adresăm niste întrebări, mai ales la sfârsitul zilei: dacă a fost cineva mai fericit ca ne-a întâlnit în ziua care a trecut, dacă isi aminteste cineva ca i-am vorbit cu bunătate, dacă l-am salutat cu caldură pe omul pe care l-am întâlnit, dacă nu cumva am fost egoisti, dacă am ajutat pe cineva din cei care au avut nevoie de ajutorul nostru (nu neapărat dacă am dat ceva, dar dacă am ajutat pe cineva să faca mai usor ceea ce avea de făcut), dacă l-am încurajat pe cel care avea nevoie de o încurajare, dacă am făcut ceva folositor, dacă am lăsat în urmă gânduri bune sau supărare, dacă Dumnezeu – privind la felul cum ne-am dus viata în ziua de astăzi – va zice că merităm si ziua de mâine. Sa fim cu mai multă grijă, ca omul de lângă noi să simtă că noi suntem lângă el asa cum Dumnezeu e lângă noi. Să trăim prin credintă. Iubirea aduce fericire. Să fim mai hotărâti pentru bine: să gasim timp pentru omul de lângă noi, care asteaptă ceva de la noi, să ne angajăm spre binele celor din jurul nostru, să ne continuăm viata în viata celor care pot învăta ceva de la noi. Sa dăm importantă zilei în care trăim, căci aceasta e în puterea noastră. Sătrăim în asa fel ziua de azi încât să fie desăvârsită. Să ne trăim ziua în asa fel încât să fim învredniciti ca ziua să ne fie fără de păcat. Să se vadă din viata noastră mai mult Dumnezeu, mai mult Hristos decât noi însine. La dragostea lui Dumnezeu nu putem răspunde decât cu dragostea noastră. Un crestin adevărat nu trebuie să aibă o iubire programată, dirijată, ci să fie el însusi izvor de iubire. Dintre tot ce as putea face, „ce-as putea să fac eu ca sa-I plac lui Dumnezeu?” (Avva Atonie, Pateric) Cel ce se smereste va fi înăltat. Dar noi nu putem răbda o jignire, o trecere cu vederea, o marginalizare, o nepăsare a cuiva - pentru că nu suntem tari. Pe un om care-i tare, nu-l poate clinti cineva cu un cuvănt de jignire, de asuprire, de defăimare chiar. Trebuie să urmărim să fim cum vrea Dumnezeu să fie cei ce sunt ai Lui: cu bunătate, cu întelegere, cu îngăduintă, cu iertare, cu iubire, cu răbdare. VA ROG SĂ FITI DELICAŢI ! Un om delicat vede în altii ceea ce poartă el în suflet. Să ne cercetăm pe noi însine cât suntem de delicati, dacă suntem crestini cu adevărat. Lucrul cel mai important este să-ti castigi o minte luminată cu dar de la Dumnezeu. Ce face cultura în viata unui om ? Îl ajută prin aceea că îl slefuieste, îl sprijină, îi dă o înnobilare în lumea aceasta. Oamenii culti – în general - sunt si oameni cu asezare sufletească plăcută. Te bucuri întotdeauna de un om cult, dar te bucuri si de ceilalti oameni. Cultura nu e totul, dar are si ea darul ei; noi ne mântuim prin credintă, nu ne mântuim prin cultură, dar ne ajuta si cultura. Faptele îl realizează pe om, dar si gândurile, si simtirile îl realizează pe om după starea lui interioară; esentialul în om nu este atât ce face în afară, ci ceea ce realizează în interiorul său. Până nu te realizezi pe tine, în interior, ca o Biserică, poti să faci toate Bisericile din lumea aceasta si tot putin ai făcut. Faptul că suntem laolaltă nu este un lucru pe care l-am realizat noi, ci un lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu: Dumnezeu ne-a asezat unii lângă altii. Dumnezeu ne priveste împreună cu ceilalti. Să avem SMERENIA CINSTITOARE, care-l face pe omul de lângă noi mai mare decât noi. Are smerenie cel ce nu se socoteste nici măcar egal cu ceilalti, ci mai mic decât toti. Să ne gândim mai mult la smerenia pe care n-o avem si pe care ar trebui să o căutam. Cel ce are iubire, acela are multe alte lucruri bune: bunătate, nemâniere, nepomenirea răului, cuviinta, îndelungă răbdare. Pe toate acestea le avem dacă avem iubire, iar dacă nu avem iubire, nici pe acestea nu le avem. Iubirea trebuie să fie o realitate, o putere lucrătoare în viata fiecăruia dintre noi. Orice lucru pe care îl faci, să-l faci în asa fel ca si când ar fi ultimul lucru pe care-l mai poti face si singurul lucru prin care te mântuiesti. Hristos ne iartă de câte ori iertăm si noi, de câte ori ne facem vrednici de iertarea Lui – părăsind păcatul. Iubirea este dorinta de a odihni pe omul de lângă tine, de a interveni pentru binele omului pe care Dumnezeu L-a pus lângă tine si pe tine te-a puslângă el. A fi mai bun înseamnă a aduce Împăratia lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Să fim cinstitori de oameni. În privinta poruncii iubirii, trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi însine; dar în privinta cinstirii ni se cere mai mult: să-l socotesti pe omul de lângă tine mai vrednic de cinste decât esti tu însuti.

Din nou o evadare in Ceahlau

8 MARTIE

O primavara insorita in suflet!!