marți, 17 mai 2011
sâmbătă, 14 mai 2011
Traditii de Paste in Bucovina
- costume populare -
- portul popular, privire spre viitor-
- pasca -
- .................-
- continuitate-
- expozitie de costume populare -
- cos traditional de Pasti-
- costum popular Bucovinean-
- casa taraneasca, undeva in Bucovina
vineri, 22 aprilie 2011
Sarbatorile de Paste
Cuvinte ale parintelui Teofil Paraian
Fiecare dintre noi dorim să fim tot mai buni ca să ne asemănăm cu Bunul Dumnezeu. Realizarea cea mai înaltă a fiintei omenesti este bunătatea; există si alte valori pe carele poate urmări omul, dar de măsura bunătatii nu-i nici una. Bunătatea ne apropie de Dumnezeu în vremelnicie si în vesnicie. Cu bunătatea ne ducem înaintea lui Dumnezeu si ne mentinem în legătură cu El. Trebuie să fim oameni de care să se bucure oamenii. Numai dacă ajungi la delicatete, la bunăvointă, la îngăduintă, la iertare, la trecerea cu vederea, numai dacă ajungi la bucurie si la înmultirea bucuriei, numai atunci esti pe calea celor buni. Nu vom astepta de la altii ce nu putem da noi însine, nu vom astepta ca altii să fie mai buni decât noi. Un crestin trebuie să fie un om al bucuriei, dar nu doar la clipe hotărâte pentru bucurie, ci oricând, pentru că el stie că e în mâinile lui Dumnezeu. Să avem gânduri cu care ne putem prezenta oriunde si oricând. Să nu fim nepăsători fată de binele omului de lângă noi, să nu uităm că Dumnezeu l-a pus lângă noi si pe noi lângă el. Să ne adresăm niste întrebări, mai ales la sfârsitul zilei: dacă a fost cineva mai fericit ca ne-a întâlnit în ziua care a trecut, dacă isi aminteste cineva ca i-am vorbit cu bunătate, dacă l-am salutat cu caldură pe omul pe care l-am întâlnit, dacă nu cumva am fost egoisti, dacă am ajutat pe cineva din cei care au avut nevoie de ajutorul nostru (nu neapărat dacă am dat ceva, dar dacă am ajutat pe cineva să faca mai usor ceea ce avea de făcut), dacă l-am încurajat pe cel care avea nevoie de o încurajare, dacă am făcut ceva folositor, dacă am lăsat în urmă gânduri bune sau supărare, dacă Dumnezeu – privind la felul cum ne-am dus viata în ziua de astăzi – va zice că merităm si ziua de mâine. Sa fim cu mai multă grijă, ca omul de lângă noi să simtă că noi suntem lângă el asa cum Dumnezeu e lângă noi. Să trăim prin credintă. Iubirea aduce fericire. Să fim mai hotărâti pentru bine: să gasim timp pentru omul de lângă noi, care asteaptă ceva de la noi, să ne angajăm spre binele celor din jurul nostru, să ne continuăm viata în viata celor care pot învăta ceva de la noi. Sa dăm importantă zilei în care trăim, căci aceasta e în puterea noastră. Sătrăim în asa fel ziua de azi încât să fie desăvârsită. Să ne trăim ziua în asa fel încât să fim învredniciti ca ziua să ne fie fără de păcat. Să se vadă din viata noastră mai mult Dumnezeu, mai mult Hristos decât noi însine. La dragostea lui Dumnezeu nu putem răspunde decât cu dragostea noastră. Un crestin adevărat nu trebuie să aibă o iubire programată, dirijată, ci să fie el însusi izvor de iubire. Dintre tot ce as putea face, „ce-as putea să fac eu ca sa-I plac lui Dumnezeu?” (Avva Atonie, Pateric) Cel ce se smereste va fi înăltat. Dar noi nu putem răbda o jignire, o trecere cu vederea, o marginalizare, o nepăsare a cuiva - pentru că nu suntem tari. Pe un om care-i tare, nu-l poate clinti cineva cu un cuvănt de jignire, de asuprire, de defăimare chiar. Trebuie să urmărim să fim cum vrea Dumnezeu să fie cei ce sunt ai Lui: cu bunătate, cu întelegere, cu îngăduintă, cu iertare, cu iubire, cu răbdare. VA ROG SĂ FITI DELICAŢI ! Un om delicat vede în altii ceea ce poartă el în suflet. Să ne cercetăm pe noi însine cât suntem de delicati, dacă suntem crestini cu adevărat. Lucrul cel mai important este să-ti castigi o minte luminată cu dar de la Dumnezeu. Ce face cultura în viata unui om ? Îl ajută prin aceea că îl slefuieste, îl sprijină, îi dă o înnobilare în lumea aceasta. Oamenii culti – în general - sunt si oameni cu asezare sufletească plăcută. Te bucuri întotdeauna de un om cult, dar te bucuri si de ceilalti oameni. Cultura nu e totul, dar are si ea darul ei; noi ne mântuim prin credintă, nu ne mântuim prin cultură, dar ne ajuta si cultura. Faptele îl realizează pe om, dar si gândurile, si simtirile îl realizează pe om după starea lui interioară; esentialul în om nu este atât ce face în afară, ci ceea ce realizează în interiorul său. Până nu te realizezi pe tine, în interior, ca o Biserică, poti să faci toate Bisericile din lumea aceasta si tot putin ai făcut. Faptul că suntem laolaltă nu este un lucru pe care l-am realizat noi, ci un lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu: Dumnezeu ne-a asezat unii lângă altii. Dumnezeu ne priveste împreună cu ceilalti. Să avem SMERENIA CINSTITOARE, care-l face pe omul de lângă noi mai mare decât noi. Are smerenie cel ce nu se socoteste nici măcar egal cu ceilalti, ci mai mic decât toti. Să ne gândim mai mult la smerenia pe care n-o avem si pe care ar trebui să o căutam. Cel ce are iubire, acela are multe alte lucruri bune: bunătate, nemâniere, nepomenirea răului, cuviinta, îndelungă răbdare. Pe toate acestea le avem dacă avem iubire, iar dacă nu avem iubire, nici pe acestea nu le avem. Iubirea trebuie să fie o realitate, o putere lucrătoare în viata fiecăruia dintre noi. Orice lucru pe care îl faci, să-l faci în asa fel ca si când ar fi ultimul lucru pe care-l mai poti face si singurul lucru prin care te mântuiesti. Hristos ne iartă de câte ori iertăm si noi, de câte ori ne facem vrednici de iertarea Lui – părăsind păcatul. Iubirea este dorinta de a odihni pe omul de lângă tine, de a interveni pentru binele omului pe care Dumnezeu L-a pus lângă tine si pe tine te-a puslângă el. A fi mai bun înseamnă a aduce Împăratia lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Să fim cinstitori de oameni. În privinta poruncii iubirii, trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi însine; dar în privinta cinstirii ni se cere mai mult: să-l socotesti pe omul de lângă tine mai vrednic de cinste decât esti tu însuti.
Fiecare dintre noi dorim să fim tot mai buni ca să ne asemănăm cu Bunul Dumnezeu. Realizarea cea mai înaltă a fiintei omenesti este bunătatea; există si alte valori pe carele poate urmări omul, dar de măsura bunătatii nu-i nici una. Bunătatea ne apropie de Dumnezeu în vremelnicie si în vesnicie. Cu bunătatea ne ducem înaintea lui Dumnezeu si ne mentinem în legătură cu El. Trebuie să fim oameni de care să se bucure oamenii. Numai dacă ajungi la delicatete, la bunăvointă, la îngăduintă, la iertare, la trecerea cu vederea, numai dacă ajungi la bucurie si la înmultirea bucuriei, numai atunci esti pe calea celor buni. Nu vom astepta de la altii ce nu putem da noi însine, nu vom astepta ca altii să fie mai buni decât noi. Un crestin trebuie să fie un om al bucuriei, dar nu doar la clipe hotărâte pentru bucurie, ci oricând, pentru că el stie că e în mâinile lui Dumnezeu. Să avem gânduri cu care ne putem prezenta oriunde si oricând. Să nu fim nepăsători fată de binele omului de lângă noi, să nu uităm că Dumnezeu l-a pus lângă noi si pe noi lângă el. Să ne adresăm niste întrebări, mai ales la sfârsitul zilei: dacă a fost cineva mai fericit ca ne-a întâlnit în ziua care a trecut, dacă isi aminteste cineva ca i-am vorbit cu bunătate, dacă l-am salutat cu caldură pe omul pe care l-am întâlnit, dacă nu cumva am fost egoisti, dacă am ajutat pe cineva din cei care au avut nevoie de ajutorul nostru (nu neapărat dacă am dat ceva, dar dacă am ajutat pe cineva să faca mai usor ceea ce avea de făcut), dacă l-am încurajat pe cel care avea nevoie de o încurajare, dacă am făcut ceva folositor, dacă am lăsat în urmă gânduri bune sau supărare, dacă Dumnezeu – privind la felul cum ne-am dus viata în ziua de astăzi – va zice că merităm si ziua de mâine. Sa fim cu mai multă grijă, ca omul de lângă noi să simtă că noi suntem lângă el asa cum Dumnezeu e lângă noi. Să trăim prin credintă. Iubirea aduce fericire. Să fim mai hotărâti pentru bine: să gasim timp pentru omul de lângă noi, care asteaptă ceva de la noi, să ne angajăm spre binele celor din jurul nostru, să ne continuăm viata în viata celor care pot învăta ceva de la noi. Sa dăm importantă zilei în care trăim, căci aceasta e în puterea noastră. Sătrăim în asa fel ziua de azi încât să fie desăvârsită. Să ne trăim ziua în asa fel încât să fim învredniciti ca ziua să ne fie fără de păcat. Să se vadă din viata noastră mai mult Dumnezeu, mai mult Hristos decât noi însine. La dragostea lui Dumnezeu nu putem răspunde decât cu dragostea noastră. Un crestin adevărat nu trebuie să aibă o iubire programată, dirijată, ci să fie el însusi izvor de iubire. Dintre tot ce as putea face, „ce-as putea să fac eu ca sa-I plac lui Dumnezeu?” (Avva Atonie, Pateric) Cel ce se smereste va fi înăltat. Dar noi nu putem răbda o jignire, o trecere cu vederea, o marginalizare, o nepăsare a cuiva - pentru că nu suntem tari. Pe un om care-i tare, nu-l poate clinti cineva cu un cuvănt de jignire, de asuprire, de defăimare chiar. Trebuie să urmărim să fim cum vrea Dumnezeu să fie cei ce sunt ai Lui: cu bunătate, cu întelegere, cu îngăduintă, cu iertare, cu iubire, cu răbdare. VA ROG SĂ FITI DELICAŢI ! Un om delicat vede în altii ceea ce poartă el în suflet. Să ne cercetăm pe noi însine cât suntem de delicati, dacă suntem crestini cu adevărat. Lucrul cel mai important este să-ti castigi o minte luminată cu dar de la Dumnezeu. Ce face cultura în viata unui om ? Îl ajută prin aceea că îl slefuieste, îl sprijină, îi dă o înnobilare în lumea aceasta. Oamenii culti – în general - sunt si oameni cu asezare sufletească plăcută. Te bucuri întotdeauna de un om cult, dar te bucuri si de ceilalti oameni. Cultura nu e totul, dar are si ea darul ei; noi ne mântuim prin credintă, nu ne mântuim prin cultură, dar ne ajuta si cultura. Faptele îl realizează pe om, dar si gândurile, si simtirile îl realizează pe om după starea lui interioară; esentialul în om nu este atât ce face în afară, ci ceea ce realizează în interiorul său. Până nu te realizezi pe tine, în interior, ca o Biserică, poti să faci toate Bisericile din lumea aceasta si tot putin ai făcut. Faptul că suntem laolaltă nu este un lucru pe care l-am realizat noi, ci un lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu: Dumnezeu ne-a asezat unii lângă altii. Dumnezeu ne priveste împreună cu ceilalti. Să avem SMERENIA CINSTITOARE, care-l face pe omul de lângă noi mai mare decât noi. Are smerenie cel ce nu se socoteste nici măcar egal cu ceilalti, ci mai mic decât toti. Să ne gândim mai mult la smerenia pe care n-o avem si pe care ar trebui să o căutam. Cel ce are iubire, acela are multe alte lucruri bune: bunătate, nemâniere, nepomenirea răului, cuviinta, îndelungă răbdare. Pe toate acestea le avem dacă avem iubire, iar dacă nu avem iubire, nici pe acestea nu le avem. Iubirea trebuie să fie o realitate, o putere lucrătoare în viata fiecăruia dintre noi. Orice lucru pe care îl faci, să-l faci în asa fel ca si când ar fi ultimul lucru pe care-l mai poti face si singurul lucru prin care te mântuiesti. Hristos ne iartă de câte ori iertăm si noi, de câte ori ne facem vrednici de iertarea Lui – părăsind păcatul. Iubirea este dorinta de a odihni pe omul de lângă tine, de a interveni pentru binele omului pe care Dumnezeu L-a pus lângă tine si pe tine te-a puslângă el. A fi mai bun înseamnă a aduce Împăratia lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Să fim cinstitori de oameni. În privinta poruncii iubirii, trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi însine; dar în privinta cinstirii ni se cere mai mult: să-l socotesti pe omul de lângă tine mai vrednic de cinste decât esti tu însuti.
joi, 14 aprilie 2011
marți, 8 martie 2011
miercuri, 23 februarie 2011
Dragobetele saruta toate fetele:)))
Pana nu demult, nu exista Valentine's si marturisesc ca nici de Dragobete nu auzisem prea mult.....
De cand cu democratia, am importat o multime de lucruri din "afara", unele bune, altele mai putin..insa se pare ca avem un mare talent in adoptarea kitsch-urilor de tot felul, pe care nu le intelegem, dar care sunt la moda si atunci trebuie sa fim in pas cu moda,nu??. Cred ca in top se afla valentine's si haloween.
Saptamana trecuta, am fost "macelarita" de promovarea in mass media, care nu mai contenea sa transmita mesaje de dragoste, vanzatori ambulanti comercializau dragostea, materializata in obiecte din plus pentru cei/cele care doreau sa-si arate dragostea lor expusa intr-o inima mare, pufoasa si rosie ca focul:))
Ca doar, ce conteaza restul de 364 de zile dintr-un an in care uitam sa ne aratam dragostea fata de cei din jur??Important este ca avem declarata o zi a indragostitilor, in care toata lumea iubeste pe toata lumea si....avantaj... dureaza doar o zi.
De cand ne-a invadat valentine's, s-a creat si un curent anti-valentine's si anume cei care sarbatoresc pe 24 februarie ...Dragobetele. Dar cine este "Dragobetele care saruta toate fetele?"
Pe Dragobete il gasim in mitologia romana, ca fiind fiu al Dochiei, un flacau chipes si iubaret, nevoie mare.Traditia spune ca Dragobetele era un "nas cosmic"
Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti. De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator . In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie. La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.
Aceste obiceiuri par rupte dintr-un noian al timpului, sunt acum file de legenda. Insa, ca romani ce suntem, ar trebui sa ne amintim si sa cinstim aceste obiceiuri pentru ca ele sunt arhietipuri din care putem invata, dincolo de legenda.
Daca avem si noi o sarbatoare a iubirii, de ce mai importam una??Pentru ca este mai colorata si mai mediatizata? Cred ca ar trebui sa fim mai atenti la valori si la non-valori, sa fim mai atenti la noi insine.....
Dragilor, iubiti-va mult...si nu fiti singuri de dragobete!!
De cand cu democratia, am importat o multime de lucruri din "afara", unele bune, altele mai putin..insa se pare ca avem un mare talent in adoptarea kitsch-urilor de tot felul, pe care nu le intelegem, dar care sunt la moda si atunci trebuie sa fim in pas cu moda,nu??. Cred ca in top se afla valentine's si haloween.
Saptamana trecuta, am fost "macelarita" de promovarea in mass media, care nu mai contenea sa transmita mesaje de dragoste, vanzatori ambulanti comercializau dragostea, materializata in obiecte din plus pentru cei/cele care doreau sa-si arate dragostea lor expusa intr-o inima mare, pufoasa si rosie ca focul:))
Ca doar, ce conteaza restul de 364 de zile dintr-un an in care uitam sa ne aratam dragostea fata de cei din jur??Important este ca avem declarata o zi a indragostitilor, in care toata lumea iubeste pe toata lumea si....avantaj... dureaza doar o zi.
De cand ne-a invadat valentine's, s-a creat si un curent anti-valentine's si anume cei care sarbatoresc pe 24 februarie ...Dragobetele. Dar cine este "Dragobetele care saruta toate fetele?"
Pe Dragobete il gasim in mitologia romana, ca fiind fiu al Dochiei, un flacau chipes si iubaret, nevoie mare.Traditia spune ca Dragobetele era un "nas cosmic"
Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti. De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator . In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie. La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.
Aceste obiceiuri par rupte dintr-un noian al timpului, sunt acum file de legenda. Insa, ca romani ce suntem, ar trebui sa ne amintim si sa cinstim aceste obiceiuri pentru ca ele sunt arhietipuri din care putem invata, dincolo de legenda.
Daca avem si noi o sarbatoare a iubirii, de ce mai importam una??Pentru ca este mai colorata si mai mediatizata? Cred ca ar trebui sa fim mai atenti la valori si la non-valori, sa fim mai atenti la noi insine.....
Dragilor, iubiti-va mult...si nu fiti singuri de dragobete!!
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
Sa ne amintim de Eminescu
Pentru ca nu as avea suficienta inspiratie pentru a scrie acum despre ce a insemnat si inseamna Mihai Eminescu pentru romani, atasez un articol care vorbeste de la sine
http://www.jurnalul.ro/special/special/ma-recomand-mihai-eminescu-4441.html
http://www.jurnalul.ro/special/special/ma-recomand-mihai-eminescu-4441.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
