Un articol publicat in revista "Epifania"

Motto:
„Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină?
Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă”( Sfânta Evanghelie după Matei)

Daca in urma cu 20 de ani divortul era considerat un esec si cuplurile incercau cu orice pret sa pastreze relatia sau pur si simplu se resemnau si sufereau in tacere, in prezent divortul a devenit un fenomen din ce in ce mai des intalnit, democratia aducand cu ea libertatea in gandire si ideea ca viata este prea scurta pentru a o trai in neimplinire.
Datorita meseriei ( uneori ingrata), am patruns in intimitatea cuplurilor in care s-a destramat juramantul rostit cu atata emotie in biserica, la Taina Sfintei Casatorii, si au ajuns intr-un moment al existentei in care divortul era singura alternativa pentru linistea sufletului lor. De multe ori m-am intrebat ce drama sufleteasca se ascunde de fapt in spatele unor motive exterioare si uneori parca trase la indigo, care sunt cauzele ce nasc distantele imense intre doi oameni care intr-un moment al existentei lor si-au rostit “te iubesc”.
La un moment dat, intr-o statistica personala, am clasificat cauzele care duc la destramarea relatiilor de familie in functie de mediul social din care provin cei doi soti, in functie de nivelul de pregatire al fiecaruia, de varsta si daca provin din mediul rural sau urban.
Din nefericire, un motiv predominant il constituie consumul de bauturi alcoolice care genereaza neintelegere, lipsa de sustinere a familiei, culminand cu violenta, atat asupra sotiei cat si asupra copiilor. Violenta poate imbraca forme diverse, de la violenta verbala, emotionala la violenta fizica.
Insa, in spatele oricaror motive exterioare, se ascunde de fapt lipsa de comunicare, lipsa respectului sau poate lipsa unei maturitati spirituale la momentul incheierii casatoriei din cauza careia cei doi soti nu au constientizat ca au conceptii si teluri diferite. Lipsa unei bune comunicari duce la frustrare si nemultumiri, in timp praspatia dintre soti accentuandu-se ducand la ruptura definitiva.
Din putina mea experienta am observat ca divorturile in cazul persoanelor cu studii superioare au motive de ordin spiritual sau mental ( imcompatibilitate in gandire, teluri diferite, comunicare deficienta) pe cand in cuplurile cu studii medii, consumul de alcool, lipsa banilor si violenta sunt cauze predominante.
Un alt motiv, poate cel mai frecvent in perioada actuala, in constituie plecarea unuia din soti in strainatate la munca. Distanta intre parteneri, schimbarea mediului si descoperirea unei mentalitati occidentale, determina cu usurinta racirea relatiilor in cuplu si inevitabil, divortul.
Ceea ce ar duce la scaderea ratei divorturilor ( intr-un studiu recent se arata ca in Iasi divorteaza in medie 5 cupluri pe zi) este o buna preventie.
Preventia se poate realiza prin sfat sau consultatie conjugala prin formarea unei imagini adecvate despre viata de familie, cu integrarea conceptelor despre viata conjugala in matricea lor afectiva.

Programele de prevenire trebuie sa se bazeze si pe instruirea premaritala, educarea rolului casatoriei cu continutul sau apropiat de sacru, alaturi de familie, biserica si scoala avand un rol predominant.
Chiar daca in aparenta divortul duce la o stabilitate emotionala, acesta reprezinta o etapa dificila, atat pentru parteneri cat mai ales pentru copii. Divortul reprezinta o solutie in situatia de criza intr-un cuplu, insa cei mai afectati sunt copii, nu partenerii.
Fiecare om este unic in felul sau, fiecare cuplu are propria poveste. Cauzalitatea in privinta divortului, desi generala, nu poate fi universal valabila.
Insa, divortul este o exceptie, regula fiind familia in care “iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el.” (Michelangelo Buonarotti).