Sarbatoarea de Sanzaiene

Mi-a placut foarte mult articolul de mai jos si am vrut sa il impartasesc cu voi.

Sarbatoarea de Sanziene ( solstitiu de vara ) este si o sarbatoare a dragostei, solara si lunara in acelasi timp. Diverse ritualuri au loc atat in zori cat si in plina zi, sub lumina si focul astrului datator de viata, cat si pe inserate si in taina noptii, sub lumina clara a lunii. Atunci, la solstitiu, soarele danseaza pe cer, iar jos, pe pamant, un alt dans se naste : dansul Sanzienelor. Ceea ce este sus este si jos... In aceasta zi de cumpana intre doua mari intervale ale Timpului, in sate se practicau ritualuri pentru fertilitate, pentru protectie, pentru tamaduire. Multe s-au pierdut, s-au atenuat ori si-au pierdut din intelesul originar. De ce ? Pentru ca omul s-a indepartat de natura, s-a instrainat, a inlocuit vechiul stil de viata cu unul nou, mai tehnic, a alungat intuitivul. Dar, dupa cum stim, tot ceea ce reprimam are tendinta sa revina la suprafata atunci cand ne asteptam mai putin...
ROUA SI FLACARI
Sarbatoarea Sanzienelor, fascinanta noapte ce este poarta intre doua lumi, intre profan si sacru, intre pamantesc si ceresc, este ambivalenta, stand atat sub semnul Lunii, Yin, semnul acvatic, cu elementele sale : izvoarele din paduri, in care se scalda oamenii in zori pentru sanatate si frumusete ; roua, apa de flori, in care se „imbaiaza”, asemenea nimfelor, fetele si femeile tinere, pentru a primi frumusete si iubire... Si semnul Soarelui, Yang, apare si el in focurile de Sanziene ce sunt aprinse pe dealuri, in facliile pe care flacaii le rotesc in sensul miscarii Soarelui, pentru purificare si protectie. Se aprind focuri pe dealuri, se aprind focuri si in ceruri. Este o noapte in care orice este posibil si de aceea oamenii se deschid, cauta, se integreaza in ritmurile cosmice, asteapta, iubesc.
REFLEXII LITERARE
Cand vorbim de magia noptii de Sanziene, ne referim la farmecul acestei nopti, farmec ce deriva din lucrurile tainice care se pot intampla in acest interval. Se pot intampla si miracole : „Unii spun ca in noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile”. Dar probabil se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca... Deschiderea cerurilor e un moment de conexiune intre lumi, intre lumea de sus si lumea de jos, cand circula liber energiile si vibratiile. In acea noapte mirifica se pare ca cei simpli, cu inima curata, au acces la taine, asa cum i se intampla padurarului Peceneaga, din romanul sadovenian „Noptile de Sanziene”. Acestui om simplu, care iubeste padurea, i se dezvaluie cunoasterea limbii animalelor, limba pe care si omul adamic o cunostea inainte de cadere.
Acestui moment, cand se deschid cerurile si cand se poate comunica cu spiritele naturii, i-a inchinat si William Shakespeare piesa „Visul unei nopti de vara”. In aceasta noapte atemporala, sub fascinatia lunii ce se oglindeste in lac se dezlantuie jocuri nebune, poate un rest al jocurilor dionisiace. Aceasta noapte a miezului verii, ca noaptea Sfantului Andrei la noi, are acea putere sa scoata la iveala tot felul de nebunii ale creierului omenesc. Intr-o singura noapte se petrec atatea , si scenele sunt traite atat de oamenii obisnuiti, cat si de duhurile padurii si de figurile mitologice. Si totul, cum spuneam, sub vraja lunii. Sa nu uitam ca zeita lunii era Diana, de la care provine si numele-romanesc-al sarbatorii.
SEMNIFICATII ACTUALE
Dar ce mai inseamna aceasta sarbatoare cu manifestarile ei exuberante pentru omul inceputului de secol XXI ? Sau, mai bine spus, mai poate avea vreo semnificatie intr-o lume supertehnologizata ?
Daca ramanem in arealul britanic, vedem ca in fiecare an la Stonehenge se incearca o resuscitare a sarbatorilor precrestine, a traditiilor druidice, desi exista o ruptura clara intre omul antic, care credea pur si simplu in virtutile sacrului, in sarbatorile sale si cel modern, desacralizat, care vrea sa creada, care isi „creeaza” sarbatoarea, desi nu mai percepe prea bine „duhul”ei. Dar chiar si asa, o sarbatoare „croita” dupa vechi tipare ii poate reda omului postmodern acele simple bucurii uitate. Mii de oameni se strang la fiecare solstitiu de vara in jurul templului de la Stonehenge, pentru a celebra apogeul verii. Unii se imbraca in alb, altii se considera preoti druizi ce continua traditiile precrestine saxone...
In Romania :
In sud, anual se desfasura in aceasta perioada Dragaica. Initial targ agrar, a devenit mai tarziu un targ-balci, unde targovetii se puteau delecta cu bucate traditionale, se dadeau in tiribombe, totul culminand cu ziua Dragaicii, cand aparea alaiul de fete imbracate in costume traditionale, impodobite cu lungi valuri albe, iar in fruntea lor era Regina acestor „zane'’, Dragaica cea preafrumoasa. Obiceiul era legat de un ritual agrar antic, cu accent pe cultul zeitei Diana. Cei care „tineau” acest obicei erau in majoritate satenii. Acum acestia s-au imprastiat in lumea larga, cei mai multi sunt in Italia, in Spania, unele sate sunt aproape pustii. Si atunci... vorba unui batran mester : „Cine sa mai tina Dragaica ?” Totusi... mai ramane ceva. In sate, oamenii isi mai impodobesc hainele si camerele cu flori galbene de Sanziene sau aprind la capataiul patului o lumanare...
Dimpotriva, citadinul supertehnologizat cauta sarbatoarea si o reinventeaza in felul sau. Astfel, in Bucuresti a devenit deja o traditie Noaptea de Sanziene in livada de la Minovici. Putem vorbi de o urbanizare a sarbatorii ? Iata, in livada orasenii pot admira expozitii in care descopera forme decorative imprimate, sculptura tesuta, pot asculta un melanj de folclor si jazz sau pot privi dramatizari legate de misterul Sanzienelor, totul incheindu-se cu o parada a modei, bineinteles, creatiile prezentate fiind inspirate tot din legenda Sanzienelor.
Iar in nord-vest se infiripa o cautare a miraculosului, intr-o padure mirifica, padurea Baciu de langa Cluj, unde se pare ca se petrec lucruri bizare, inca neexplicate. Acest spatiu special poate fi asemanat ca incarcatura energetica cu Stonehenge, sustin unii. Acolo exista un loc numit Poiana Rotunda. Cativa pasionati de aventura si de taine-inca-nedescifrate au organizat de Sanziene incursiuni in acel necunoscut. Cum e sa-ti petreci noaptea de Sanziene acolo ? Peisajul este mirific, cerul instelat se vede clar in noapte, cei stransi acolo, in cerc, privesc cu atentie si descopera in mijlocul cercului lumini... Pelerinii sunt obositi, au mers mult pe jos, dar a doua zi, surprinzator, nu mai simt deloc oboseala, dimpotriva. Sa fie padurea cu farmecele ei ?... Calatorii au cautat miraculosul , cu inimile deschise, si se pare ca au gasit ceva...
Ce a mai ramas din spiritul sarbatorii de altadata ? Destul de putin. Dar exista inca oameni legati de trecut, de traditie, pasionati de lucrurile de taina, care incearca sa readuca magia si sacrul in viata noastra. Daca vor reusi, aceasta este deja o alta poveste...