Sarbatorile de Paste

Cuvinte ale parintelui Teofil Paraian

Fiecare dintre noi dorim să fim tot mai buni ca să ne asemănăm cu Bunul Dumnezeu. Realizarea cea mai înaltă a fiintei omenesti este bunătatea; există si alte valori pe carele poate urmări omul, dar de măsura bunătatii nu-i nici una. Bunătatea ne apropie de Dumnezeu în vremelnicie si în vesnicie. Cu bunătatea ne ducem înaintea lui Dumnezeu si ne mentinem în legătură cu El. Trebuie să fim oameni de care să se bucure oamenii. Numai dacă ajungi la delicatete, la bunăvointă, la îngăduintă, la iertare, la trecerea cu vederea, numai dacă ajungi la bucurie si la înmultirea bucuriei, numai atunci esti pe calea celor buni. Nu vom astepta de la altii ce nu putem da noi însine, nu vom astepta ca altii să fie mai buni decât noi. Un crestin trebuie să fie un om al bucuriei, dar nu doar la clipe hotărâte pentru bucurie, ci oricând, pentru că el stie că e în mâinile lui Dumnezeu. Să avem gânduri cu care ne putem prezenta oriunde si oricând. Să nu fim nepăsători fată de binele omului de lângă noi, să nu uităm că Dumnezeu l-a pus lângă noi si pe noi lângă el. Să ne adresăm niste întrebări, mai ales la sfârsitul zilei: dacă a fost cineva mai fericit ca ne-a întâlnit în ziua care a trecut, dacă isi aminteste cineva ca i-am vorbit cu bunătate, dacă l-am salutat cu caldură pe omul pe care l-am întâlnit, dacă nu cumva am fost egoisti, dacă am ajutat pe cineva din cei care au avut nevoie de ajutorul nostru (nu neapărat dacă am dat ceva, dar dacă am ajutat pe cineva să faca mai usor ceea ce avea de făcut), dacă l-am încurajat pe cel care avea nevoie de o încurajare, dacă am făcut ceva folositor, dacă am lăsat în urmă gânduri bune sau supărare, dacă Dumnezeu – privind la felul cum ne-am dus viata în ziua de astăzi – va zice că merităm si ziua de mâine. Sa fim cu mai multă grijă, ca omul de lângă noi să simtă că noi suntem lângă el asa cum Dumnezeu e lângă noi. Să trăim prin credintă. Iubirea aduce fericire. Să fim mai hotărâti pentru bine: să gasim timp pentru omul de lângă noi, care asteaptă ceva de la noi, să ne angajăm spre binele celor din jurul nostru, să ne continuăm viata în viata celor care pot învăta ceva de la noi. Sa dăm importantă zilei în care trăim, căci aceasta e în puterea noastră. Sătrăim în asa fel ziua de azi încât să fie desăvârsită. Să ne trăim ziua în asa fel încât să fim învredniciti ca ziua să ne fie fără de păcat. Să se vadă din viata noastră mai mult Dumnezeu, mai mult Hristos decât noi însine. La dragostea lui Dumnezeu nu putem răspunde decât cu dragostea noastră. Un crestin adevărat nu trebuie să aibă o iubire programată, dirijată, ci să fie el însusi izvor de iubire. Dintre tot ce as putea face, „ce-as putea să fac eu ca sa-I plac lui Dumnezeu?” (Avva Atonie, Pateric) Cel ce se smereste va fi înăltat. Dar noi nu putem răbda o jignire, o trecere cu vederea, o marginalizare, o nepăsare a cuiva - pentru că nu suntem tari. Pe un om care-i tare, nu-l poate clinti cineva cu un cuvănt de jignire, de asuprire, de defăimare chiar. Trebuie să urmărim să fim cum vrea Dumnezeu să fie cei ce sunt ai Lui: cu bunătate, cu întelegere, cu îngăduintă, cu iertare, cu iubire, cu răbdare. VA ROG SĂ FITI DELICAŢI ! Un om delicat vede în altii ceea ce poartă el în suflet. Să ne cercetăm pe noi însine cât suntem de delicati, dacă suntem crestini cu adevărat. Lucrul cel mai important este să-ti castigi o minte luminată cu dar de la Dumnezeu. Ce face cultura în viata unui om ? Îl ajută prin aceea că îl slefuieste, îl sprijină, îi dă o înnobilare în lumea aceasta. Oamenii culti – în general - sunt si oameni cu asezare sufletească plăcută. Te bucuri întotdeauna de un om cult, dar te bucuri si de ceilalti oameni. Cultura nu e totul, dar are si ea darul ei; noi ne mântuim prin credintă, nu ne mântuim prin cultură, dar ne ajuta si cultura. Faptele îl realizează pe om, dar si gândurile, si simtirile îl realizează pe om după starea lui interioară; esentialul în om nu este atât ce face în afară, ci ceea ce realizează în interiorul său. Până nu te realizezi pe tine, în interior, ca o Biserică, poti să faci toate Bisericile din lumea aceasta si tot putin ai făcut. Faptul că suntem laolaltă nu este un lucru pe care l-am realizat noi, ci un lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu: Dumnezeu ne-a asezat unii lângă altii. Dumnezeu ne priveste împreună cu ceilalti. Să avem SMERENIA CINSTITOARE, care-l face pe omul de lângă noi mai mare decât noi. Are smerenie cel ce nu se socoteste nici măcar egal cu ceilalti, ci mai mic decât toti. Să ne gândim mai mult la smerenia pe care n-o avem si pe care ar trebui să o căutam. Cel ce are iubire, acela are multe alte lucruri bune: bunătate, nemâniere, nepomenirea răului, cuviinta, îndelungă răbdare. Pe toate acestea le avem dacă avem iubire, iar dacă nu avem iubire, nici pe acestea nu le avem. Iubirea trebuie să fie o realitate, o putere lucrătoare în viata fiecăruia dintre noi. Orice lucru pe care îl faci, să-l faci în asa fel ca si când ar fi ultimul lucru pe care-l mai poti face si singurul lucru prin care te mântuiesti. Hristos ne iartă de câte ori iertăm si noi, de câte ori ne facem vrednici de iertarea Lui – părăsind păcatul. Iubirea este dorinta de a odihni pe omul de lângă tine, de a interveni pentru binele omului pe care Dumnezeu L-a pus lângă tine si pe tine te-a puslângă el. A fi mai bun înseamnă a aduce Împăratia lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Să fim cinstitori de oameni. În privinta poruncii iubirii, trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi însine; dar în privinta cinstirii ni se cere mai mult: să-l socotesti pe omul de lângă tine mai vrednic de cinste decât esti tu însuti.

Din nou o evadare in Ceahlau