Sentinta restituire taxa de poluare

Redau mai jos continutul unei sentinte avand ca obiecte restituirea taxei de poluare. Nu este inca irevocabila.
Dosar nr. .........../99/2011
ROMÂNIA TRIBUNALUL IAŞI, Judeţul IAŞI SECŢIA COMERCIALĂ Şl CONTENCIÖS ADMINISTRATIV
Sentinţa nr......./ca
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta ............. în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAŞI şi ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect obligaţia de a face RESTITUIRE TAXĂ AUTO
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de faţă :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului laşi sub nr. ........./99/22.02.2011 reclamanta ................. a chemat în judecată pe pârâţii DGFP laşi, Administraţia Finanţelor publice a mun. laşi şi Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la restituirea taxei de poluare achitată, în cuantum de 2286 lei şi la plata dobânzii legale de la data încasării şi până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat a achiziţionat un autoturism marca ................. fabricat în 2001, număr identificare ..................... pentru a-l înmatricula în România fiind obligată să achite taxa de poluare impusă de OUG nr. 50/2008. Ori, acest autoturism a mai fost înmatriculat într-o ţară ce aparţine Uniunii Europene - Germania. In aceste condiţii, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în aşa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naţionale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din CJUE).
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din CJUE), art. 124 alin. 2,120 alin. 6 C. proc. fiscală, L. nr. 554/2004.
Acţiunea a fost legal timbrată.
în dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta Administraţia Finanţelor Publice a mun. laşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând cu prioritate şi excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile instituită de art. 205-207 C. proc. fiscală.
In susţinerea poziţiei sale procesuale, s-a arătat că OUG nr. 50/2008 a fost emisă în vederea asigurării protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte de îmbunătăţire a calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu, ţinând cont şi de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile. Infograma nr. 5899/26.06.2008 a Reprezentanţei României la Bruxelles confirmă această compatibilitate cu dreptul european.
Pârâta nu a solicitat administrarea de probe în contradovada acţiunii. La rândul său, pârâta Administratia Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare, susţinând netemeinicia acţiunii, date fiind concluziile prezentate de Avocatul General în faţa CJUE în cauza Tatu.
La termenul de judecată din 03.05.2011 instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP laşi şi Administraţiei Fondului pentru Mediu, invocate din oficiu, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, excepţie invocată de AFP a mun. laşi..
Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra excepţiilor şi asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele :
La data de 24.11.2008 cu chitanţa .............nr. ............... reclamanta a achitat la Trezoreria mun. laşi taxa de poluare pentru autoturismul marca ................. fabricat în 2001, număr identificare ................. importat din Germania, în sumă de 2286 lei. ,
Instanţa constată că, potrivit prevederilor art. 7 din OUG nr. 50/2008, "Stabilirea, verificarea, colectarea şi executarea silită, inclusiv soluţionarea contestaţiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare". La organul fiscal competent face trimitere şi Ordinul nr. 1899/2004 al MFP. In speţă, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantei, este pârâta Administraţia Finanţelor a mun. laşi, singura care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanţa urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor DGFP laşi şi Administraţia Fondului pentru Mediu şi a respinge, pentru acest considerent, acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, invocată de pârâta AFP a mun. laşi, instanţa reţine că obiectul prezentei cereri este obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de poluare achitată, taxă ce pretinde reclamanta că este nelegală. Temeiul de drept al acestei cereri, calificat astfel de către instanţă, este art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, reclamanta pretinzând restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de jcătre organul fiscal. Aşadar, se contestă de plano legalitatea taxei de poluare. In ceea ce priveşte procedura prealabilă, instanţa reţine că în jurisprudenţa Curţii se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naţionale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene şi revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuţia de a desemna instanţele competente şi de a stabili modalităţile procedurale aplicabile în materie.
Totodată, condiţiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situaţii sunt, conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie, respectarea principiului echivalenţei (care impune ca aceste modalităţi de restituire a taxelor să nu fie mai puţin favorabile decât cele care privesc acţiunile similare la nivel intern) şi a principiului eficienţei, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară.
Or, reglementarea procedurii de incasare a taxei pe poluare, astfel cum este prevăzută de Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului nr. 50/2008 şi de Codul de procedură fiscală este aplicabilă şi în cazul contestării modului de stabilire a celorlalte impozite interne, fiind respectat principiul echivalenţei. Principiul eficienţei nu este însă respectat, apreciază instanţa, în condiţiile în care organul fiscal, în toate cazurile, consideră că taxa a fost legal percepută, fiind conformă dreptului UE şi nici măcar nu soluţionează cererea contribuabilului, precum în cazul reclamantului, printr- o decizie, în sensul art. 210 din Codul de procedură fiscală, decizie care să poată fi atactă în contencios administrativ, răspunzându-i, de regulă, în sens negativ, printr-o simplă adresă (cu indicaţia, în majoritatea cazurilor, ca petentul-contribuabil să se adreseze instanţei de judecată).
Nefiind respectat principiul eficienţei procedurii prealabile, instanţa, urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Pe fondul acţiunii, instanţa constată că este întemeiată în parte. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările şi completările ulterioare, "Obligaţia de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 şi art. 9;
c) la introducerea în parcul naţional a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul naţional i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile
Art. 3 alin. (1) lit.a) - f) şi 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres şi limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 defineşte valoarea reziduală a taxei pe poluare.
Potrivit unei jurisprudenţe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 CJUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depăşeşte valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul naţional (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec., p. I-479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valenţe, C-393/98, Rec., p. 1-1327, punctul 23, precum şi Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies şi Siilin, C-101/00, Rec., p. I-7487, punctul 55). în această privinţă, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în acelaşi stat membru, valoarea sa de piaţă, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa iniţială (Hotărârea Nâdasdi şi Németh, citată artterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reţinută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul naţional (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, şi Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Grecia, C-74/06, Rep., p. I-7585, punctul 28).
In Hotărârea Tatu din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudenţa sa anterioară, conform căruia art. 110 CJUE nu urmăreşte să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competenţă nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicţia prevăzută la art. 110 CJUE trebuie să se aplice de fiecare tara când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provŞriind din alte state membre favorizând produsele naţionale_(a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, Rec., p. 1343, par. 25,, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, Rec., p. I-4385, par. 29, precum şi Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten şi Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p. I-9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul şi de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piaţa naţională şi introduse pe această piaţă înainte de intrarea în vigoare a taxelor menţionate. O astfel de situaţie ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicţiile prevăzute la articolele 28 CJUE, 30 CJUE şi 34 CJUE.
Instanţa constată că, potrivit considerentelor Curţii din cauza Tatu, cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare. Această interdicţie vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele dip import. Or, regimul de impozitare instituit prin reglementarea OUG nr. 50/2008 esţl jndirect discriminatoriu, prin efectele pe care le produce, întrucât OUG nr. 50/2008âre ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr-o vechime şi o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanţiale a valorii taxei care ţine seama de deprecierea lor - unei taxe semnificative din valoarea lor de piaţă, fn aceste condiţii, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor şi să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naţionale şi descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Dată fiind hotărârea CJUE din cauza Tatu, din 07.04.2011, obligatorie pentru instanţele naţionale, potrivit căreia art. 110 CJUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională, instanţa reţirle că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 şi impusă reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Germania este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naţionale şi descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condiţiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispoziţiilor legale, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind contrare dreptului UE, instanţa va admite în parte acţiunea şi va oblige pârâta Administraţia Finanţelor Publice a mun. laşi la restituirea către reclamantă a sumei de 2286 lei.
În ceea ce priveşte capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru această sumă de la data plăţii şi până la data restituirii efective, instanţa apreciază că sunt incidente disp. art. 124 raportat la art. 117 alin. 2 şi art. 70 alin. 1 din OG nr. 92/2003 coroborate cu art. 2 din Anexa la Ordinul nr. 1899/2004 al MFP pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, pârâta datorând dobânda din a 46-a zi de la data cererii de restituire adresată organului fiscal, aşadar începând cu prim azi după expirarea celor 45 de zile puse la dispoziţia organului fiscal competent pentru rezolvarea cererii de restituire a taxei achitată de contribuabil, taxă neconformă dreptului UE.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată din oficiu în ceea ce priveşte pârâţii DGFP laşi şi Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti şi, în consecinţă, respinge pentru lipsa calităţii procesuale pasive acţiunea formulată de reclamanta .............. în contradictoria cu pârâţii DGFP laşi, sediul în laşi, str. A. Panu nr. 26 şi Administraţia Fonaului pentru Mediu Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 294, sector 6.
Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a mun. laşi.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta ..............., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Drăgan Ana Maria din laşi, Aleea Decebal nr. 2, bl. B7, sc. A, ap. 20, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice a mun. laşi, cu sediul în laşi, str. A. Panu nr. 26.
Obligă pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 2286 lei achitată cu titlu de taxă de poluare la data de 24.11.2008 şi la plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 124 alin. 2 din OG nr. 92/2003, calculată începând cu a 46-a zi de la data de 12.01.2011, data cererii reclamantei de restituire a taxei de poluare. Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, ........2011.

Ceahlaul vara

"Vedeam Ceahlaul la apus/departe-n tari albastre dus"......................ori de cate ori ai urca pe un munte, ti se dezvaluie altfel; Ceahlaul, desi este acelasi, niciodata nu este la fel.Muntii nu trebuie priviti doar ca…munti, asa cum ni se infatiseaza in fata ochilor ; cu inima de piatra sa fii si tot iti tresare sufletul cand intrevezi varfurile uriase printre norii de ceata sau aerul curat iti patrunde parca prin toti porii. Muntele este un tablou de o frumusete unica, insa pentru a-l intelege cu adevarat, trebuie privit dincolo de imaginea ce se dezvaluie ochilor. Muntele nu trebuie cucerit, el trebuie iubit si daruit din bucuria pe care ne-o ofera si catre cei nu au putut sau nu au dorit sa urce vreodata pe un munte.